Iată că, în România profundă, industria autohtonă începe să renască! Se întâmplă în mai multe localităţi din ţară, dar eforturile inginerilor inovatori nu sunt făcute cunoscute publicului de către mass-media naţională, pentru că aceste remarcabile realizări nu ridică ratingul, cum o fac prostituatele de lux sau politicienii de duzină.
La Craiova se fabrică din nou locomotive şi nu orice locomotive, ci unele performante, ultramoderne, preluând tradiţia Uzinei Electroputere, care, de la reparaţiile la locomotive cu abur, a trecut la fabricarea de tramvaie, locomotive electrice de mină şi, apoi, din 1960, la locomotive Diesel-electrice. Un prim ministru postdecembrist, mereu zâmbăreţ mai bine zis, rânjereţ, a considerat că industria noastră este un morman de fiare vechi şi a trecut la vânzarea ei la... fiare vechi. Apoi, a câştigat şi pariul cu agricultura, desfiinţând sistemul de irigaţii.
Electroputere Craiova a devenit, aşadar, un morman de fiare, azi, în locul său, apărând un metro uriaş „Auchan”. Se mai reparau, la fabrica vecină, de material rulant, unele locomotive, dar nu aveam piaţă de desfacere. Atunci, Adrian Păunescu, în calitatea sa de senator de Dolj şi de autentic român, a avut o convorbire telefonică directă de la Craiova cu preşedintele Chinei, Jiang Zemin, care şi-a făcut studiile în România, ţara de care este îndrăgostit şi recunoscător. Adrian Păunescu îi cerea preşedintelui chinez să recomande industriaşilor chinezi cumpărarea de locomotive româneşti; s-a şi deplasat la Beijing, dar târgul nu s-a făcut, pentru că „ai noştri” au cerut chinezilor blestematul comision.
Dar, oltenii greu cedează. Doi absolvenţi de facultate tehnică craioveană, ing. Ion Gîrniţă (de 55 de ani, născut lângă Balşul lui Petre Pandrea, cu o vechime apreciabilă în cercetare tehnico-ştiinţifică), în calitate de director general şi ing. Radu Zlatian (67 de ani de pe aceleaşi meleaguri), au constituit un centru de cercetare-dezvoltare, în 1999, sub numele, azi falnic, Softronic, structurat pe departamente: cercetare-dezvoltare, producţie, administrativ-economic (în care este inclus prospectarea pieţei şi exportul). Patronii sunt: Ionel Ghiţă (profesor de limba franceză, dar cu aptitudini manageriale), cercetătorii Augustin Popescu şi Ion Gîrniţă, ultimul fiind şi director general. Şi, bineînţeles, cu consultantul ştiinţific Radu Zlatian, cunoscut craiovenilor prin multe iniţiative. Toţi formează, împreună cu cei 450 de angajaţi, o familie. O familie creatoare în sensul tehnic, cu beneficii uriaşe pentru ţară.
Lucrând în laborator (pe lângă „Electroputere” funcţiona un excelent centru de cercetare ştiinţifică, CCSIT, desfiinţat), cu testări şi omologări de material rulant, au reuşit, în prima fază, să modernizeze locomotiva electrică de la „Electroputere”, dotând-o cu instalaţii electrice noi, cu fiabilitate ridicată. Au botezat-o Phönix şi a fost fabricată într-o serie de şase bucăţi, achiziţionate de operatori din Germania şi Ungaria, precum şi de CFR Călători. Introducând noi metodologii şi tehnologii au creat în premieră în ingineria românească, o locomotivă nouă, Transmontana, în 2010, prima locomotivă electrică cu motoare asincrome produse în România, cu viteza de 200 km/h, putând fi condusă de orice mecanic din orice ţară europeană. Viteza redusă cu care circulă azi trenurile în România se datorează fragilităţii infrastructurii feroviare. Primul exemplar a fost livrat către CFR Călători, din 2012 intrând în producţia de serie. Cum s-a ajuns aici? întreabă universiatrul craiovean Gh. Manolea. „Prin pasiune, profesionalism, sacrificii, atragerea unora dintre cei mai competenţi ingineri, investiţii masive în clădiri, ultilaje performante şi aparatură”. Noile investiţii au fost realizate din fonduri proprii sau fonduri atrase prin proiecte finanţate din fonduri structurale.
Plecând la drum cu doar cinci persoane (azi sunt 450), Softronic a reuşit performanţa să fie una dintre cele mai moderne fabrici din România şi singurul fabricant de astfel de locomotive din Europa de Sud-Est.
În 2014, a construit primul tren electric multiunit fabricat în România după 1990, botezându-l eminescian Hyperion, într-o perioadă când unii decidenţi politici români marcanţi au decretat criza economică şi... tăierea salariilor şi pensiilor. Hyperionul creat la Craiova de Softronic are patru vagoane cu 150-188 locuri, viteză maximă 160 km/h, facilităţi pentru persoane cu dizabilităţi, aer condiţionat, sistem modern de comunicare cu pasagerii, îndeplinând toate condiţiile cerute de standardele europene şi de fişele tehnice ale Uniunii Internaţionale a Transporturilor pe Cale Ferată, fiind, astfel, un important competitor pe piaţa europeană, alături de firme de tradiţie şi renume. Trenul Hyperion circulă pe distanţa Craiova-Bucureşti-Braşov, Craiova-Bucureşti-Constanţa (6 ore) şi retur, preţul biletelor (vândute în tren sau prin rezervare accesând site-ul www. Softrans.ro) reprezentând 2/3 din preţul CFR Călători.
Dispunând de propriul său centru de cercetare, de toate mijloacele de producţie necesar fabricaţiei de locomotive şi trenuri multiunit, care permit adoptarea de tehnologii moderne, Softronic răspunde cerinţelor mereu crescânde ale pieţei, fiind, cum remarca ing. Radu Zlatian, „promotor al inovaţiilor în domeniul transportului cu tracţiune electrică pe calea ferată. Avem propriul centru de cercetare, care este dotat cu mijloacele necesare pentru dezvoltarea de noi echipamente electrice, electronice sau mecanice. Toate aceste dezvoltări proprii, cu caracter inovativ, sunt protejate prin brevete OSIM. În viitor, pentru a reduce cât mai mult dependenţa faţă de unii furnizori se vor dezvolta diverse componente, care apoi se vor fabrica în propriile secţii de producţie”.
Pentru viitor, Softronic continuă, aşadar, fabricarea locomotivelor electrice din gama Transmontana şi trenuri electrice Hyperion, cu variantele de îmbunătăţire, abordând, pentru transportul de călători, alte rute sezoniere spre zone turistice de interes major.
În decembrie 2015, spune cu mândrie legitimă directorul general Ion Gîrniţă, cel mai mare operator de transport feroviar de marfă din Europa, DB Schenker Rail AG, a achiziţionat două noi locomotive, colaborarea dintre Softronic România şi firma germană fiind rodnică, pe piaţa nemţească circulând 15 locomotive achiziţionate de la Craiova.
Faţă de această îndrăzneaţă şi măreaţă realizare tehnică românească – apreciată şi de reputatul, ceferistul şi experimentatul Mihai Mihăiţă, preşedintele Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR) şi preşedintele Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR) – ne punem întrebarea firească: care-i atitudinea Ministerului Transporturilor din România, a altor decidenţi politici. Absenţa unui buget de investiţii la nivelul ministerelor Transporturilor sau Economiei (mai avem un astfel de minister!?) nu este o scuză. La Softronicul din Bănie au venit doar fostul prim ministru, Victor Ponta, şi primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu. Prea puţin.
Softronic a renăscut industria naţională constructivă de locomotive şi trenuri electrice din Europa de Est, ajungând, în numai 17 ani de la înfiinţare, să figureze în catalogul locomotivelor electrice alături de firme cu tradiţie (Siemens, Alstom, Bombardier, Stadler). Este o companie doar naţională, căreia trebuie să-i acordăm toată atenţia. Inclusiv investiţii şi marketing. În astfel de fapte stă patriotismul autentic.
Tudor Nedelcea
P.S. Informaţii despre Softronic găseşti la un panou aşezat într-un colţ al Gării Craiova, gară cu unele disfuncţionalităţi: caloriferele sunt montate în tavan (în lumea modernă se montează în pardoseală), băncile din hol, fără spătar, sunt puţine şi ineficiente, nu există restaurant, farmacie sau un chioşc de ziare şi până mai ieri nu exista niciun chioşc cu sanwiciuri sau cu apă minerală etc. Să sperăm în redeschiderea unui chioşc cu ziare şi reviste de cultură.
În halta Bordei (azi inclusă într-un cartier al oraşului) trecerea peste liniile de cale ferată înseamnă o imensă şi periculoasă aventură, cu maşini avariate. Diferenţele de nivel dintre cele 6 linii sunt mari, drumul prezintă mari denivelări, se stă exagerat la barieră (chiar şi 20-30 min.). O salvare s-a chinuit să iese din rând spre a găsi o altă rută. O pasarelă se impune de urgenţă. Aude cineva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu