„Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” - Eminescu despre Sfintele Paşti

Cred că cel mai pios omagiu adus Învierii Mântuitorului nostru este un articol publicat de Eminescu în ziarul „Timpul”, nr. 81, din 12 aprilie 1881, pe prima pagină. Este o dovadă peremptorie a creştinismului autentic al „omului deplin al culturii române”(C. Noica), că este unul din marii gânditori creştini europeni, cum a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea. Eminescu nu „joacă rolul cadavrului din debara”, cum a scris „elitistul” H.R. Patapievici, ci, dimpotrivă, el este periculos de actual, mai ales pentru cei care neagă rolul religiei în modelarea caracterelor umane, a exemplului pilduitor al lui Iisus Hristos, care a dovedit omenirii că dragostea este mai mare decât frica, iar lumina mai puternică decât întunericul, prin faptele şi spusele sale: „Eu sunt lumina lumii!” şi „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (vezi şi Tudor Nedelcea, Eminescu şi cugetarea sacră, ediţia a II-a augmentată, Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 2000). 

Din nou despre Catedrala Mântuirii Neamului

Tot mai multe voci apar în spaţiul public care contestă necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului; sunt aceiaşi inşi care contestă însăşi predarea religiei în şcoli, a valorilor creştine care promovează căsătoria între indivizi de acelaşi sex (urmând să „legitimeze” probabil, în numele unei minorităţi, şi zoofilia?). Facem un succint istoric al problematicii acestei idei nobile, chiar dacă pentru această pledoarie von fi taxaţi drept „ultraortodocşi”. Biserica şi neamul românesc au străbătut împreună istoria, iar dacă n-am avut catedralele fraţilor catolici, aceasta se datorează posibilităţilor materiale modeste ale locuitorilor acestui spaţiu; ne-am mulţumit şi bucurat cu bisericuţile noastre de lemn, care ne creea o intimitate a relaţiei directă cu Dumnezeu, aceeaşi relaţie care o aveau şi deţinuţii politici din România sau din Siberia.

3 veacuri de nemurire - Antim Ivireanu

În istoria culturii româneşti, epoca râmniceană a lui Antim Ivireanu se impune prin numărul cărţilor editate şi tipărite aici. În cei peste 120 de ani de tipar râmnicean (1705-1827), la Râmnic s-au tipărit peste 137 de cărţi, adică peste o treime din cărţile tipărite, în aceeaşi perioadă, în toată Ţara Românească.Cartea „de Râmnic” a devenit „o noţiune etalon”, precum „ o marcă de fabricaţie pentru un produs de notorietate şi de un prestigiu consacrat”.

Craiovenii l-au sfidat pe Stalin, dar a învins stalinismul

Cătuşele ţinute la sertar,

Ca din nimic, în an electoral,

Se- nghiontesc şi, ca la mare bal,

Îşi fac curaj şi, rând pe rând, apar.

Ana Maria Păunescu 

După cum se ştie, în iunie 1940, urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, încheiat la 23 august (zi fatidică!) 1939, Basarabia şi Bucovina de Nord, cu ţinutul Herţa, au fost invadate şi anexate de URSS (în România antedecembristă circula o anecdotă cu tâlc: URSS nu era denumită «marea prietenă», ci simplu: cumnata noastră, deoarece ţine Basarabia, care este sora noastră). Sora siameză a Basarabiei, Oltenia suferă; suferă şi încearcă să-i aline suferinţele. Autorităţile Olteniei participă cu «inima şi fapta» la suferinţele basarabenilor, aşa cum stau mărturie documentele vremii aflate în Arhivele Statului din Craiova.