O mare personalitate: C. Rădulescu-Motru

Au trecut 60 de ani de la moartea lui C. Rădulescu-Motru, o personalitate energetică a României moderne, uitată pe nedrept, azi, când cultura imaginii - aşa cum a demonstrat Eugen Simion în Genurile biograficului (vol. 1, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2008, p. 167) – a schimbat „scara de valori şi au impus un alt tip de personalitate (vedeta tânără, atrăgătoare, decomplexată, învingătoare”), situaţie în care „memorialistica postmodernă nu-şi propune să-l facă pe om mai înţelept, îşi propune doar să-l seducă”.

Constantin Rădulescu-Motru face parte din marii gânditori români (Titu Maiorescu, Eminescu, Pârvan, Iorga, Lovinescu, Eliade, Călinescu, Vianu etc.), interesat de destinul ţării sale şi al culturii române, de rolul elitelor în schimbarea mentalităţii: „Omul de vocaţie este instrumentul care ridică energia unui popor de la nivelul energiilor cosmice la nivelul culturii spirituale”, vocaţiile individuale determină „progresul culturii omeneşti”, care „se accelerează pe măsură ce creşte funcţiunea conştinţei, iar creşterea funcţiunii conştiinţei atrage după sine o adâncime a rolului personalităţilor”, sunt doar câteva din cugetările sale.

Calvarul limbii române

Este un adevăr indubitabil conform căruia amestecul (uneori brutal) al politicii în domenii de strictă specialitate, de care este străină, este totalmente nociv. De pildă, în sfera lingvisticii. O demonstrează cu documente şi argumente convingătoare lingvistul Vasile Bahnaru în lucrarea apărută sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei-Institutul de Filologie, Calvarul limbii române în timpul dominaţiei sovietice. Studiu şi documente de arhivă ( Chişinău, 2015).

Vasile Bahnaru s-a născut la 24 octombrie 1949, în satul basarabean Miclăuşeni, comuna Nisporeni, unde-şi efectuează studiile elementare şi liceale. Urmează Facultatea de Literatură din cadrul Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1972-1976), fiind profesor de limba şi literatura română la Şcoala medie 29 din Chişinău (1976-1977), laborant superior (din 1977), apoi cercetător ştiinţific (1982-1990, 2006-până în prezent), şef secţie (1990) şi director al Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (din 2010). Este doctor în filologie, specialitatea „Limbi romanice” (din 1985) şi doctor habitat în filologie, specialitatea „Limba română” (din 2009), urmând treptele carierei universitare, fiind profesor universitar (din 2015). A deţinut şi alte funcţii importante: director general al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Difuzare a Cărţilor (1990-1992), director adjunct al Centrului Naţional pentru Standarde de Limbă (1992-1993), director al Asociaţiei Naţionale de Terminologie (1993-1998), redactor la editura Ştiinţa (1998-2006).

Popasuri culturale

Petre Gigea-Gorun a ajuns la cel de-al 48 volum: Am fost la Shakespeare acasă... (Craiova, Editura Sitech, 2016). Este, de fapt, o culegere de amintiri şi evocări despre „genialul brit” (M. Eminescu), a cărui casă memorială a vizitat-o de mai multe ori, evocare care dă şi titlul volumului, apoi despre personalităţile româneşti pe care le-a cunoscut şi cu care a întreţinut o frumoasă prietenie sau colaborare: Mihnea Gheorghiu, Ion Dumitrescu, Sabin Bălaşa, Ştefan Popa Popa’s, I. Pătraşcu, Petre Bălăceanu, I. Popescu-Cilieni, C.S. Nicolăescu-Plopşor, dr. Iancu Jianu, Lucian Pintilie, Nicolae-Paul Mihail.

Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri”

Instituţie publică de spectacol, înfiinţată în 1949, iniţial ca secţie de teatru de păpuşi a Teatrului Naţional din Craiova, căpătând autonomie administrativ juridică în 1956. Valorificând creaţiile pentru copii ale marilor scriitori români sau universali (I. Creangă, I.L. Caragiale, Petre Ispirescu, Mark Twain, Jules Verne, fraţii Grimm etc.), teatrul a abordat o gamă variată de genuri: legende, balade, poveşti, comedii cu accente satirice. A fost prezent la toate festivalurile naţionale de teatru din acest domeniu, a participat la mari festivaluri internaţionale şi a întreprins numeroase turnee în ţări din Europa, Asia sau Africa, primind numeroase premii şi destinaţii. În 1998 îşi redefineşte profilul ca Teatru pentru copii şi tineret, păstrând specificul unui teatru de păpuşi şi animaţie, dar mărându-şi aria de adresabilitate şi de exprimare artistică. În noua locaţie a Clubului Electroputere, Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri” are o sală de spectacole cu 370 de locuri, multifuncţională, spaţii pentru ateliere de creaţie şi expoziţie, ateliere de producţie, birouri, devenind şi gazdă pentru alte activităţi culturale (spectacole, concerte, lansări de carte). Teatrul a conceput proiecte şi programe pentru spectacole în sală sau stradale, astfel încât să contribuie la educaţia artistică a propriilor spectatori, prin spectacole de înalt nivel artistic, păstrând un echilibru între tradiţie şi inovaţie. Astfel de proiecte s-au materializat cu succes de public şi presă: Festivalul „Păpuşile ocupă strada”, „Autobuzul cu păpuşi”, „Puppets therapy”, „Maratonul păpuşilor”, expoziţia itinerantă de scenografie „Cartea, păpuşa, povestea”, Săptămâna Teatrului, Porţi deschise, Atelierele Fabricii de poveşti electroColibri, Colibri într-un ACT. Spectacolele păpuşilor craioveni au fost considerate de I.D. Sîrbu „un laborator de artă şi psihologie aplicată” experienţa craioveană fiind împărtăşită şi altor teatre similare din alte ţări.