O mare personalitate: C. Rădulescu-Motru

Au trecut 60 de ani de la moartea lui C. Rădulescu-Motru, o personalitate energetică a României moderne, uitată pe nedrept, azi, când cultura imaginii - aşa cum a demonstrat Eugen Simion în Genurile biograficului (vol. 1, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2008, p. 167) – a schimbat „scara de valori şi au impus un alt tip de personalitate (vedeta tânără, atrăgătoare, decomplexată, învingătoare”), situaţie în care „memorialistica postmodernă nu-şi propune să-l facă pe om mai înţelept, îşi propune doar să-l seducă”.

Constantin Rădulescu-Motru face parte din marii gânditori români (Titu Maiorescu, Eminescu, Pârvan, Iorga, Lovinescu, Eliade, Călinescu, Vianu etc.), interesat de destinul ţării sale şi al culturii române, de rolul elitelor în schimbarea mentalităţii: „Omul de vocaţie este instrumentul care ridică energia unui popor de la nivelul energiilor cosmice la nivelul culturii spirituale”, vocaţiile individuale determină „progresul culturii omeneşti”, care „se accelerează pe măsură ce creşte funcţiunea conştinţei, iar creşterea funcţiunii conştiinţei atrage după sine o adâncime a rolului personalităţilor”, sunt doar câteva din cugetările sale.

Calvarul limbii române

Este un adevăr indubitabil conform căruia amestecul (uneori brutal) al politicii în domenii de strictă specialitate, de care este străină, este totalmente nociv. De pildă, în sfera lingvisticii. O demonstrează cu documente şi argumente convingătoare lingvistul Vasile Bahnaru în lucrarea apărută sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei-Institutul de Filologie, Calvarul limbii române în timpul dominaţiei sovietice. Studiu şi documente de arhivă ( Chişinău, 2015).

Vasile Bahnaru s-a născut la 24 octombrie 1949, în satul basarabean Miclăuşeni, comuna Nisporeni, unde-şi efectuează studiile elementare şi liceale. Urmează Facultatea de Literatură din cadrul Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1972-1976), fiind profesor de limba şi literatura română la Şcoala medie 29 din Chişinău (1976-1977), laborant superior (din 1977), apoi cercetător ştiinţific (1982-1990, 2006-până în prezent), şef secţie (1990) şi director al Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (din 2010). Este doctor în filologie, specialitatea „Limbi romanice” (din 1985) şi doctor habitat în filologie, specialitatea „Limba română” (din 2009), urmând treptele carierei universitare, fiind profesor universitar (din 2015). A deţinut şi alte funcţii importante: director general al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Difuzare a Cărţilor (1990-1992), director adjunct al Centrului Naţional pentru Standarde de Limbă (1992-1993), director al Asociaţiei Naţionale de Terminologie (1993-1998), redactor la editura Ştiinţa (1998-2006).

Popasuri culturale

Petre Gigea-Gorun a ajuns la cel de-al 48 volum: Am fost la Shakespeare acasă... (Craiova, Editura Sitech, 2016). Este, de fapt, o culegere de amintiri şi evocări despre „genialul brit” (M. Eminescu), a cărui casă memorială a vizitat-o de mai multe ori, evocare care dă şi titlul volumului, apoi despre personalităţile româneşti pe care le-a cunoscut şi cu care a întreţinut o frumoasă prietenie sau colaborare: Mihnea Gheorghiu, Ion Dumitrescu, Sabin Bălaşa, Ştefan Popa Popa’s, I. Pătraşcu, Petre Bălăceanu, I. Popescu-Cilieni, C.S. Nicolăescu-Plopşor, dr. Iancu Jianu, Lucian Pintilie, Nicolae-Paul Mihail.

Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri”

Instituţie publică de spectacol, înfiinţată în 1949, iniţial ca secţie de teatru de păpuşi a Teatrului Naţional din Craiova, căpătând autonomie administrativ juridică în 1956. Valorificând creaţiile pentru copii ale marilor scriitori români sau universali (I. Creangă, I.L. Caragiale, Petre Ispirescu, Mark Twain, Jules Verne, fraţii Grimm etc.), teatrul a abordat o gamă variată de genuri: legende, balade, poveşti, comedii cu accente satirice. A fost prezent la toate festivalurile naţionale de teatru din acest domeniu, a participat la mari festivaluri internaţionale şi a întreprins numeroase turnee în ţări din Europa, Asia sau Africa, primind numeroase premii şi destinaţii. În 1998 îşi redefineşte profilul ca Teatru pentru copii şi tineret, păstrând specificul unui teatru de păpuşi şi animaţie, dar mărându-şi aria de adresabilitate şi de exprimare artistică. În noua locaţie a Clubului Electroputere, Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri” are o sală de spectacole cu 370 de locuri, multifuncţională, spaţii pentru ateliere de creaţie şi expoziţie, ateliere de producţie, birouri, devenind şi gazdă pentru alte activităţi culturale (spectacole, concerte, lansări de carte). Teatrul a conceput proiecte şi programe pentru spectacole în sală sau stradale, astfel încât să contribuie la educaţia artistică a propriilor spectatori, prin spectacole de înalt nivel artistic, păstrând un echilibru între tradiţie şi inovaţie. Astfel de proiecte s-au materializat cu succes de public şi presă: Festivalul „Păpuşile ocupă strada”, „Autobuzul cu păpuşi”, „Puppets therapy”, „Maratonul păpuşilor”, expoziţia itinerantă de scenografie „Cartea, păpuşa, povestea”, Săptămâna Teatrului, Porţi deschise, Atelierele Fabricii de poveşti electroColibri, Colibri într-un ACT. Spectacolele păpuşilor craioveni au fost considerate de I.D. Sîrbu „un laborator de artă şi psihologie aplicată” experienţa craioveană fiind împărtăşită şi altor teatre similare din alte ţări.

Opera Română

Îşi are sorgintea în Teatrul Theodorini, în toamna anului 1889, printr-un concert susţinut de Elena Theodorini. În prima stagiune a Societăţii dramatice, întemeiată de Maria Theodorini, se hotărăşte înfiinţarea unei trupe de operetă, începând cu stagiunea 1889/1890, crearea unei orchestre proprii şi angajarea de dirijori şi compozitori contemporani la conducerea acestei secţii (E. Wachmann, Al. Flechtenmacher, Carl Th. Wagner, familia Bobescu). Spectacolele de operetă se jucau pe scena aceluiaşi teatru, alternând cu spectacolele de teatru. Venirea la conducerea teatrului a tenorului Grigore Gabrielescu, în 1904, dă un nou impuls operetei, aducând în Craiova nume celebre din Europa sau formaţii de teatru şi operă. După pieirea într-un incendiu, în 1927, a Teatrului Theodorini, spectacolele s-au desfăşurat în sala cinematografului „Modern” (1927-1932) şi în clădirea Liceului Carol I (1933-1973). La 1 ianuarie 1972, se înfiinţează Secţia de operetă a Filarmonicii „Oltenia”, care-şi deschide stagiunea cu opereta Sânge vienez de J. Strauss (fiul). La 1 iunie 1979, se înfiinţează, ca instituţie de sine stătătoare, Teatrul Liric, transformat, la 23 septembrie 1996, în Teatrul de Operă şi Operetă, apoi în Teatrul Liric „Elena Theodorini” şi, final, în Opera Română Craiova, la 28 noiembrie, 2013. Organizează din 1992 Festivalul Internaţional „Elena Theodorini” şi Concursul Internaţional de Canto „Elena Theodorini”, ca un omagiu adus celebrei soliste (prima şi cea mai tânără cântăreaţă româncă acceptată de teatrul milanez „Scola”). În cadrul Festivalului, melomanii au admirat spectacolele de excepţie „Madame Butterfly”, „Rigoletto”, „Trubadurul”, „Bărbierul din Sevilla”, „Aida”, „Tosca”, „Boema”, „Nabucco”, „Cavaleria rusticană”, „Carmen”, „Traviata”, „Paiaţe”, „Voievodul ţiganilor”, „Falstaff”, „Don Pasquale”, „Liliacul”, „Simon Boccanegra” etc. Aproape toate operele (şi operetele) clasice au fost jucate de tânăra şi ambiţioasa trupă craioveană, care a susţinut, pe lângă concerte de arii, duete şi uverturi din opere celebre, şi spectacole naţionale: „La calul bălan”, „Spitalul amorului” (arii şi romanţe). În 2014, în Piaţa „Mihai Viteazul”, cantata „Carmina Burana” a răsunat magnific, iar proiectul „Operissima”, concretizat prin spectacolul „Carmen rock-vision” (spectacol stradal, în toate cartierele municipiului), este unul de amploare şi fără precedent, o formă eficientă de participare activă (şi gratuită) a craiovenilor la actul de cultură de calitate. Opera Română Craiova a reuşit să înlăture prejudecata unei instituţii de provincie, graţie muncii, abnegaţiei şi profesionismului dovedit plenar.

Bibl.: Maria Cristina Stan, Teatrul Liric „Elena Theodorini”. Secţia monografică, Craiova, Aius, 2011.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu”

Este înfiinţat în 1850 de Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu şi a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în timpul directoratului soţilor Maria şi Theodor Theodorini (tatăl celebrei cântăreţe internaţionale Elena Theodorini). Teatrul a fost onorat de prezenţa unor personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti, în calitate de directori: tenorul de talie mondială Grigore Gabrielescu, scriitorul Emil Gârleanu (în timpul căruia s-a produs primul film românesc Cetatea Neamţului, filmările făcându-se în Parcul N. Romanescu şi în comunele Leamna şi Bucovăţ şi a organizat Săptămâna „I.L. Caragiale”, I. Dongorozi, A. de Herz, Tiberiu Iliescu, Geo Dumitrescu, actori Manu Nedeianu, Amza Pellea, Emil Boroghină), de directori sau regizori artistici (Silviu Purcărete, Mircea Cornişteanu, Călin Florian, Vlad Mugur etc.), pictori scenografi (V. Buz, Liviu Ciulei, Ben Gănescu, Jean Negulescu, Mircea Olorian, Viorel Penişoară-Stegaru etc.), secretari literari (Liviu Rebreanu, Adrian Maniu, I.D. Sîrbu, Al. Firescu, N. Coande etc.), dar, în mod special, de actori: Costache Antoniu, Radu Beligan, Şt. Braborescu, G. Ciprian, Ilie Gheorghe, Şt. Iordache, I. Manolescu, Maia Morgenstern, Silvia Popovici, Nataşa Raab, Aristzza Romanescu, Rodica Tapalagă, Tudor Gheorghe, Olga Tudorache, I. Colan, Mirela Cioabă, Valer Dellekeza etc.

Construirea unui modern edificiu pentru teatru, în 1973, a însemnat şi lărgirea gamei de activităţi, de la spectacolele de teatru în cele două săli „Amza Pellea” şi „I.D. Sîrbu” la spectacole-dezbatere, manifestări de interes naţional şi internaţional, precum Festivalul Teatrului Istoric, Zilele „I.L. Caragiale”, „Săptămâna actorului craiovean de film”, „Valori ale teatrului românesc, valori ale teatrului european”, „Tineri regizori, tineri scenografi”, „Întâlnirile SpectActor” şi editarea revistei cu acelaşi nume, Colocviile I.D. Sîrbu, spectacolele-lectură „Autorii sunt în sală”, „Duminici de poezie în teatru”.

În cei 167 de activitate rodnică şi neîntreruptă, Naţionalul craiovean, care, şi-a luat numele renumitului scriitor Marin Sorescu, a fost/este prezent pe marile scene ale lumii, obţinând, pentru spectacolele sale de excepţie, numeroase premii şi distincţii în Marea Britanie, Franţa, Grecia, Cipru, Rusia, Germania, Israel, Slovenia, Italia, Elveţia, Turcia, Ungaria, R. Moldova, Bulgaria, Polonia, Bosnia-Herţegovina, Austria, Japonia, Canada, Australia, Brazilia, Suedia, SUA, Coreea etc. (150 de prezenţe la festivaluri internaţionale în ultimul sfert de veac, obţinând 48 de premii). Este membru al Convenţiei Teatrale Europene. În perioada 1988-2000, sub directoratul lui Emil Boroghină, teatrul craiovean a cunoscut o nouă strălucire, remarcabilă pe plan mondial fiind organizarea la Craiova a Festivalului Internaţional Shakespeare (din 1994), considerat unul din marile festivaluri din lume, în care au evoluat faimoase trupe de teatru din ţară şi străinătate, cu prilejul căruia s-au desfăşurat şi alte activităţi complementare (proiecţii, lansări de carte, vernisaje de artă plastică şi de scenografie, sesiuni şi seminarii ştiinţifice de shakespearologie, ateliere de teatrologie etc. Premiile internaţionale deosebit de onorante, dar şi cele naţionale (fiind singurul teatru din România decorat cu Ordinul „Meritul Cultural în rang de Comandor”), Teatrul Naţional „Marin Sorescu” a devenit o mândrie naţională şi unul dintre instituţiile de elită ale lumii.

Bibl.: Al. Firescu, C. Gheorghiu, Istoria Teatrului Naţional din Craiova, Craiova, Edit. Aius, 2000.

Tabăra de sculptură „Drumuri brâncuşiene”

A fost iniţiată de primarul Lia Olguţa Vasilescu, în 2013, în scopul de a dărui municipiului lucrări de artă inspirate din opera unor mari creatori. Prin concurs, au fost selectaţi sculptori din ţară sau din străinătate, sugerându-li-se ca sursă de inspiraţie creaţia şi personalitatea lui Marin Sorescu, Tudor Gheorghe şi Adrian Păunescu, urmând Al. Macedonski. Sculptorii au la dispoziţie o lună (de regulă, luna august), să transforme marmora de Ruschiţa sau piatră de Vraţa (oferită gratuit de primărie) în opere de artă, care sunt expuse şi admirate de public pe esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu” şi apoi amplasate în diverse zone din oraş (parcuri, scuaruri, sensuri giratorii etc.).

Cetatea Băniei este mai bogată artistic cu operele acestor sculptori, omagiindu-i, totodată, pe mari creatori din Craiova, care au dus faima în ţară şi în lume.

Bibl.: Tudor Nedelcea, Printre cărţi şi oameni, II, Iaşi, TipoMoldova, 2016.